Singur de George Bacovia Odaia mea ma inspaimanta Cu braie negre zugravita - Prin noapte, toamna despletita In mii de fluiere canta. - Odaie, plina de mistere, In pacea ta e nebunie; Dorm umbre negre prin unghere, Pe masa arde o faclie. - Odaie, plina de ecouri, Cand plansu-ncepe sa ma prinda, Stau triste negrele tablouri -
By George Bacovia. Singur, singur, singur, Într-un han, departe - Doarme şi hangiul, Străzile-s deşarte, Singur, singur, singur Plouă, plouă, plouă, Vreme de beţie - Şi s-asculţi pustiul, Ce melancolie! Plouă, plouă, plouă…. Poezii. de George Bacovia Cand singur iar ma revad Si trece curand al meu nume, Si-atatea sperari Mi-am zis: e tarziu- O, ganduri, In lume ! Cand inspirata de evocari Mai crezi in cateva glume Sau al betiei mister Mi-am zis: e tarziu- O, ganduri, In lume ! Si cand, aproape, nimic nu mai esti, Cand cauti ca orice renume, De-acum e tarziu Culiță Sterp nu era singur în mașină, ci însoțit de o domnișoară a cărei identitate a pus multe semne de întrebare. În timp ce au oamenii se întrebau cine este misterioasa domnișoară, nu putem uita de faptul că artistul se întorcea de la filmarea noului clip, într-un complex la Tarnița.George Bacovia este un poet modern in adevaratul sens al cuvantului. Caracterizarile de poet simbolist, monocord, decadent, sunt juste dar restrictive. In faza de inceput a creatiei si apoi in celelalte etape, Bacovia a fost, eminescian, clasicizant, decadent, simbolist. universul are comportari absurde iar omul are un singur tel, acela al
George Bacovia (născut George Andone Vasiliu) n. 17 septembrie 1881, Bacău, România - d. 22 mai 1957, București, România) a fost un scriitor român format la școala simbolismului literar francez. Este autorul unor volume de versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira, dar și, cum spune versul bacovian, „din Eminescu, Heine și Lenau."
Cand Singur By George Bacovia On 13/04/2019 0 Comments Rate this post Când singur iar ma revad Si trece curând al meu nume, Si-atâtea sperari… Mi-am zis: e târziu - O, gânduri, În lume! Când inspirata de evocari Mai crezi în câteva glume Sau al betiei mister… Mi-am zis: e târziu - O, gânduri, În lume! Si când, aproape, nimic nu mai esti, FLel.